Părintele care este prezent și are discernământ

15.02.2018

Puteți cultiva starea de atenție conștientă (mindfulness) în viața și în familia voastră exact în același mod în care cultivați roșiile sau porumbul într-o grădină, iar atunci când vorbim de practică, avem în vedere exact această cultivare.

Rolul cheie în orice cultivare este îngrijirea a ceea ce a fost plantat, fie că vorbim de intenția noastră de a fi mai atenți sau despre creșterea copiilor noștri. Îngrijire înseamnă "grijă", care presupune o atenție sporită. Toate aceste cuvinte poartă în ele calitatea de a fi prezent, treaz, apropiat, pregătit, conștient. Atitudinea noastră tinde să devină mai atentă și mai sensibilă, devenind o extindere a propriei noastre persoane, manifestată prin grijă și afectivitate.

O modalitate de a începe practica parentajului conștient este aceea de a cultiva o anumită intimitate cu propria respirație, lucru care poate fi înfăptuit în unele momente mai liniștite de-a lungul zilei.

Respirația curge în mod constant. Este întotdeauna prezentă. Ea este conectată la un nivel foarte profund cu viața voastră, cu propriul corp și cu toate stările emoționale. Conștientizarea respirației vă aduce mintea și corpul în clipa de față, datorită atenției și clarității percepției.

Ați putea să vă observați respirația chiar acum și să vedeți dacă puteți să o păstrați în prim-planul conștientizării pentru câteva minute.

Ideea de bază este aceea de a simți respirația pe măsură ce se mișcă în interior și în afară, experimentând faptul că respirația pătrunde în plămâni - atunci când pătrunde în plămâni și că respirația iese în afară atunci când iese în afară. Păstrând o stare de atenție deplină, puteți experimenta de asemenea să deveniți una cu propria voastră respirație și că "plutiți pe valurile unduioase" ale inspirației și ale expirației, simțindu-le cum urcă și cum coboară, ca și cum v-ați afla pe o plută de cauciuc, plutind pe valurile domoale ale oceanului. După un timp, în unele momente puteți încerca să fiți conștienți de respirație în tot ceea ce faceți, indiferent de situațiile cu care vă confruntați.

Puteți aduce această conștientizare asupra oricărui aspect al vieții voastre: respirația și schimbatul scutecului; respirația și cumpărăturile; respirația și contactul vizual; respirația și joaca cu proprii copii, cititul unei povești, când sunteți fermi cu privirea la ceva, când îi pregătiți de culcare sau când vorbiți cu un copil mai mare; respirația și pregătirea cinei; respirația și jonglarea cu zece lucruri simultan și cu sentimentul că o să vă pierdeți calmul; respirația și efectele pierderii calmului și faptul că trebuie să reparați lucrurile și treceți peste. Acest lucru nu necesită timp în plus. Trebuie doar să vă reamintiți.

Lucrul de care este nevoie în starea de mindfulness și care este necesar și în parentajul conștient nu este judecata, ci discernământul, care înseamnă capacitatea de a privi lucrurile în profunzimea lor și de a percepe cu obiectivitate și claritate distincțiile relevante.

Discernământul este abilitatea de a vedea mai multe fațete, care există împreună, neexluzându-se una pe cealaltă, de a vedea imaginea de ansamblu cât și detaliile fine, de a vedea gradațiile și nuanțele. (Jon Kabat-Zinn)

Starea de mindfulness este o conștiență care nu judecă, în sensul că, adesea, judecata se face prin filtrul propriilor noastre păreri limitate, în funcție de preferințele și antipatiile noastre, de convingerile, de fricile, de prejudecățile neexaminate și uneori inconștiente și de dorința noastră profundă ca lucrurile să fie într-un anumit fel.

Discernământul include înțelegerea faptului că, deși încercăm să vedem cine sunt cu adevărat copiii noștri, nu vom putea ști în totalitate cine sunt sau unde îi va duce viața lor. Putem doar, pe cât ne stă în putință, să-i iubim și să-i acceptăm și să respectăm și să onorăm misterul ființei lor.

Exercițiu:

Dacă sunteți părinte sau bunic, încercați să îi vedeți pe copiii voștri ca pe niște profesori. Observați-i uneori în tăcere. Ascultați-i cu mai multă atenție. Deslușiți-le limbajul corporal. Evaluați-le stima de sine prin observarea modului în care se poartă, ce atrag, ce văd, cum se comportă. Care le sunt nevoile în acest moment? În acest moment, în ziua lor, așa cum o văd ei? În această etapă a vieții lor? Întrebați-vă: "Cum pot să-i ajut în momentul de față?". Apoi urmați ceea ce vă spune inima. Și, amintiți-vă, în cele mai multe situații sfaturile reprezintă probabil ultimul lucru care va fi util, cu excepții cazului în care este momentul potrivit și sunteți foarte pricepuți să simțiți care este acel moment, și știți cum să încadrați lucrurile. Le puteți face un mare cadou în cazul în care sunteți centrați, complet prezenți, deschiși și disponibili. Același efect îl au asupra lor și îmbrățișările pline de prețuire.

Pentru mai multe idei de psihologie practică, ponturi privind meditaţia mindfulness şi articole de parenting armonios, vizitaţi pagina de facebook În-ritmul-tău-psihologic. 

Te-ar putea interesa şi articolele:

☀ Părintele care cântă şi îmbrăţişează

☀ Introducere în mindfulness: Găseşti câteva minute pentru prezentul atemporal?

☀ Introducere în practica recunoştinţei: Faci un mic efort pentru o Mare Recunoştinţă?

Ancorarea în auto-control: tehnica elasticelor

Cum să faci faţă parentingului solicitant


Surse:

Jon Kabat-Zinn (2015). "Mindfulness zi de zi - oriunde vrei să mergi, acolo eşti deja", Editura Herald

Jon Kabat-Zinn & Myla Kabat-Zinn (2016). "Mindfulness pentru părinți", Editura Herald